În lumea muzicii este loc pentru toţi

Numele meu e Denisa-Maria, proaspăt absolventă a Facultății de Psihologie și Științele Educației, Bucureşti, specializarea Psihopedagogie Specială, actuală studentă a programului de master Psihopedagogia Școlii Incluzive din cadrul aceleiași facultăți. Vă voi vorbi puțin despre experiența mea de studentă, căpătată pe parcursul ultimilor 3 ani.

De fiecare dată când sunt întrebată cu ce se ocupă această facultate (întrebare adresată de majoritatea celor care aud pentru prima dată aceasta denumire pompoasă), răspund scurt:

cu persoanele speciale.

În cadrul acestei facultăți ne sunt puse bazele a ceea ce înseamnă lucrul cu persoanele speciale. De reținut este faptul că e alegerea fiecăruia dacă vrea să rămână doar cu bazele, sau dacă va alege să construiască în continuare acest frumos castel, în care prinții și prințesele sunt chiar persoanele atipice, de care mulți se feresc, din diferite motive.

Am pornit acest drum frumos fără prea multe informații

Trebuie să recunosc faptul că experiența voluntariatului din timpul liceului m-a ajutat foarte mult cu privire la facultatea pe care mi-am ales-o, însă abia așteptam momentul în care voi începe practica efectivă, pentru a fi sigură de faptul că asta e ceea ce îmi doresc să fac. Persoanele cu dizabilități nu-mi erau străine, dar datorită (nu din cauza) faptului că practica mult așteptată întârzia să apară, am pornit la drum pe cont propriu (practica pedagogică incepe abia în anul II).

Așadar, am început să mă interesez de modul în care îi pot ajuta pe copiii cu nevoi speciale. Și variantele sunt muuuulte. De la însoțirea la școală a acestora, pentru a-i ajuta să facă față integrării în școlile de masă, până la multitudinea de terapii create special pentru ei.

Cea mai apropiată de sufletul meu a fost și va rămâne meloterapia.

Văd  meloterapia ca pe o relaxare de care acești copii au cea mai mare nevoie (în condițiile în care cei mici sunt atrași de muzică). Acest subiect l-am abordat și în cadrul celui mai tare examen pe care l-am susținut în anul II, examen în baza căruia a trebuit să reînviem o pasiune veche, pasiune ce urma să renască acum, prin noi, sau prin cei din jur. Am descoperit prin mine însămi că muzica are efecte terapeutice. (https://followurdreamspps.wordpress.com/2019/01/14/in-lumea-muzicii-este-loc-pentru-toti/).

Am descoperit că ceea ce mă îndepărta de muzică, în copilărie,  era presiunea performanţei. Odată ce am îndepărtat-o m-am reapropiat uşor uşor de vioara mea şi i-am recunoscut că mi-a fost dor de ea. Nu  pot explica în cuvinte ce diferență am remarcat în stilul meu de a cânta, în momentul în care am început să cânt doar pentru mine.

Probabil de aceea e nevoie să respectăm ritmul individual al copiilor, să avem grijă când cerem performanţă de la ei şi de ce. Nevoia de a urma ritmul şi paşii individuali o văd şi la copiii cu dizabilităţi.

Practica pedagogică din facultate

Referitor la facultate, aleg să vorbesc despre experiențele pe care le-am trăit în cadrul practicii pedagogice. Experiențe plăcute și mai puțin plăcute.

Voi începe cu experiențele plăcute şi anume cele în care am asistat și susținut ore de logopedie. Am întâlnit persoane extrem de dedicate, centrate pe copil și pe nevoile sale, extrem de răbdătoare atât cu cei mici, cât și cu noi, studenții. Poate nu de fiecare dată am ajuns în centrele ori în școlile în care ne desfășurăm activitatea încărcată de energie și de entuziasm, însă cu siguranță, la plecare, starea mea era total schimbată în bine.

În schimb, am avut parte și de experiențe mai puțin plăcute: cele care m-au făcut să realizez faptul că nu toți suntem pregătiți să lucrăm cu persoanele cu nevoi speciale, iar dacă nu dispunem de unele calități esențiale, cum ar fi empatia și răbdarea, lucrul cu astfel de persoane este imposibil.

În final, voi încheia cu un gând pe care îl am  de la începutul facultăţii şi pe care încă îl păstrez:

Persoanele cu dizabilități nu au ce face cu mila celorlalți. Au nevoie de înțelegere și sprijin pentru a reuși să exteriorizeze ceea ce simt și ce gândesc, astfel încât imposibilul lor să devină posibil.