Îmi doresc să fiu parte din schimbare!

Pentru orice student anii de facultate sunt însoțiți de emoții, stres și multă multă muncă pe care uneori simți că o faci în zadar. Nu m-am dezis de aceste trăiri timp de 3 ani de zile.

Am studiat domeniul psihopedagogiei speciale.

Această specializare îți oferă posibilitatea să schimbi în bine destinul unor copiii cărora societatea nu le oferă foarte multe șanse și consider că, satisfacția în momentul în care lucrezi cu un copil cu dizabilități și vezi progrese din partea sa este mult mai mare decât atunci când lucrezi cu o persoană tipică.

De-a lungul anilor de facultate am avut posibilitatea să intru în contact cu persoane care prezintă o anumită deficiență, însă nu atât de mult pe cât mi-aș fi dorit. În primul an de studenție, am făcut practică observativă în instituții de specialitate vizitând astfel școli în care elevii prezintă deficiențe de văz, auz și respectiv deficiențe mintale. Acela a fost momentul în care am avut primul contact direct cu lumea unui copil cu dizabilități. La școala pentru nevăzători am rămas profund impresionată de atitudinea copiilor văzând cu cât optimism și dorință de viață traiesc în ciuda problemelor pe care le au.

În anul 3 de facultate a fost ca materie obligatorie practica pedagogică pe care am desfășurat-o la Școala Gimnazială Specială ”Constantin Păunescu” Iași destinată copiilor cu deficiență mintală. Din prima clipă în care am interacționat cu copiii am simțit că aparțin locului iar toate incertitudinile avute până în acel moment dispăruseră complet.

Venise momentul să predau și aveam emoții până peste cap.

Nu știam cum va decurge, dacă mă voi descurca și cum vor reacționa copiii, însă cu toate situațiile neprevăzute apărute pe tot parcursul orei mi-a plăcut, iar atunci mi-am spus :

trebuie să lucrez în învățământ.

La prima vedere, educarea copiilor cu cerințe educaționale speciale pare un demers dificil care necesită multă răbdare, toleranță și nervi de ”fier, însă, după experiența avută, aceea de a fi profesor pentru o zi, pot spune că munca alături de un copil cu dizabilități este mai mult o provocare care într-adevăr prezintă un grad mai mare de dificultate, însă dacă există dăruire și dorință de a oferi șansa unui astfel de copil la o viață normală nimic nu este imposibil.

Un profesor își pune amprenta asupra eternității; el nu poate ști niciodată până unde poate ajunge influența lui

Henry Brooks Adams

Cu alte cuvinte, cadrul didactic este principalul îndrumător al copilului spre tainele cunoașterii, dar și cel care își pune semnificativ amprenta în evoluția și în drumul pe care acesta îl va urma în viață. Datorită acestui motiv mi-aș dori să lucrez în învățământ. Această meserie o consider cu adevărat nobilă, iar satisfacția pe care o ai în momentul în care observi cum un copil reușește să evolueze și să își depășească limitele sub ”aripa” ta, în special vorbind despre un elev cu dizabilități, nu cred că poate fi descrisă în cuvinte. Totodată, această profesie îți oferă posibilitatea să înveți în fiecare zi lucruri noi de la copiii cu care ai ocazia să lucrezi, acesția arătându-ne constant ceea ce înseamnă bunătatea,ambiția,răbdarea și cel mai important,  ne aduc aminte că trebuie să ne bucurăm mereu de fiecare lucru minor ce apare în viața noastră, lucrurile mici fiind cele care ne fac cu adevărat fericiți.

Pentru mine, copilul cu dizabilități este:

un adevărat exemplu datorită puterii sale de a-și păstra bucuria și de a-i iubi pe cei din jur necondiționat

chiar dacă aceștia l-au marginalizat și neîndreptățit și totodată, datorită dorinței sale de a evolua indiferent de piedicile pe care le întâlnește.

Toți copiii cu care am avut ocazia să interacționez de-a lungul anilor de facultate și nu numai mi-au oferit importante lecții de viață care m-au schimbat și m-au ajutat să realizez ceea ce îmi doresc și ceea ce trebuie să fac pe mai departe.

Acum, după 3 ani de facultate, pot spune faptul că îmi doresc să fiu parte din schimbare, să lupt alături de copiii cu dizabilități, să le împărtășesc din cunoștiințele acumulate de-a lungul anilor de studiu și mai important de atât să le ofer șansa spre o viață normală.

Cu siguranță anul viitor voi susține examenul de titularizare în învățământul special pentru a putea profesa în acest domeniu și pentru a reuși:

să schimb lumea alături de copilul cu nevoi speciale.

Haidău Mădălina

Absolvent Psihopedagogie specială, Iași