Profesorul educator

De fiecare dată când spun cuiva cu ce mă ocup vin cu o explicație și multe întrebări din partea interlocutorului:

Ești prof? Ce predai? Cum adică terapii? Adică ești terapeut?

Însă după acest șir de întrebări adiționale mereu primesc răspunsuri de uimire și bucurie, observând un interes mare față de copii. 

Să o iau de la început.

Profesorul educator are o catedră de 20 de ore într-o școală specială. În funcție de deficiențele elevilor poate avea până la 12 copii în clasă (uneori sunt și mai mulți, în unele școli). 

Clasele sunt uneori grupate după deficiență dar cel mai probabil vei găsi clase amestecate. 

Educatorul are programul de după amiază (12.00-17-00), câte 4 ore în fiecare zi in care “preda” 5 terapii: terapia ocupațională, formarea autonomiei personale, ludoterapie, socializare și stimulare cognitivă. Programele pentru aceste materii se găsesc online sub denumirea de terapie educațională complexă și integrată (TECI). Ele au foarte multe puncte comune și pot fi un start bun pentru a te orienta. De obicei, in clasa mea nu se diferențiază prea bine ce oră este pentru că totul apare ca un joc. Probabil am mai multe fișe la stimulare cognitivă.

Educatorul face echipă cu profesorul de dimineață și planifică împreună. Îşi au programul unul după altul.

Uneori ei nu se întâlnesc la pranz, de aceea există un caiet de corespondență în care se notează cele mai relevante notițe – cine a lipsit, ce s-a lucrat dimineața și altele. Nu știu dacă asta e practica în școala mea sau în toate.

Programul de după-amiază e ușor mai relaxat pentru copii, pentru că accentul se pune pe ludoterapie, autonomie si socializare, așa că

vor fi mereu jocuri, gălăgie și probabil dezordine de la tăiat și lipit. 

Pe scurt, la formarea autonomiei personale îi înveți să aibă grijă de ei. Să se spele pe mâini, de exemplu. Doar că lucrul asta îl faci pe tot parcursul zilei, nu doar în ora de program. 

La ludoterapie îi înveți cum să se joace unii cu alții, urmărind obiective ca gestionarea conflictelor, pe care o urmărești și la socializare. Terapiile acestea în mintea mea sunt aproape același lucru.

La stimulare cognitivă, de obicei, se practică să consolidezi noțiuni de matematică sau citire/scriere sau orice altceva antrenează funcțiile deficitare ale fiecărui elev.

Iar la terapie ocupațională îi înveți pe copii să folosească unelte și să îi pregătești pentru momentul în care vor intra în câmpul muncii. Aici practic învață lucreze cu mainile, să deseneze, să decupeze, să coase și în școlile creative vei găsi profi care fac lumânări cu copiii sau tehnici de împâslire. Testezi orice să vezi la ce e priceput copilul din fața ta.

Documentele pe care le face un profesor educator nu sunt foarte multe și nu vei pune note în catalog. E necesar să ai planificări la fiecare disciplină. Știu, unele vor arăta cam la fel și e ciudat să planifici în cât timp vor învăța copiii să nu se mai certe între ei, dar îți va da ție o structură cu așteptările pe care să le ai de la ei și de la tine. La început de an școlar vei face, ca orice profesor, evaluări inițiale la fiecare disciplină. În felul asta vei cunoaște nivelul elevilor și vei ști să le alcatuiesti un traseu potrivit lor. 

Vei colabora cu profesorul de dimineață pentru elaborarea planurilor de intervenție personalizată pentru fiecare copil. Împreună veți avea coerență în lucrul cu ei. 

Dacă vrei, îți poți alcătui fișe de progres, care iți vor fi de folos mai ales în momentele în care îți pierzi nițel motivația și ai impresia că nu merge nimic.

În funcție de scoala unde ești mai poți face lucruri în plus sau în minus, în funcție de specificul sau obiceiurile sale.

Dar pe scurt vei fi un cheerleader al copiilor din fața ta pe care îi vei încuraja să își depășească limitele.

Îți doresc mult succes pe drumul jocurilor și a descoperirii copiilor! Va fi super distractiv! 

Alina Spodheim, profesor educator

Şcoala Gimnazială Specială nr.10 Bucureşti