Profesorul de psihopedagogie specială

Cine este profesorul de psihopedagogie specială cu o catedră de educaţie specială?

Ce face el în şcoala specială ? 

Este echivalentul unui învăţător doar că este specializat pentru a putea lucra cu elevii cu dizabilităţi. Prin formarea sa (psihopedagogie specială) el are cunoştinţe pedagogice pentru a putea preda informaţii noi,  a forma abilităţi şi obiceiuri elevilor dar şi cunoştinţe de psihologie şi terapie pentru a putea să facă toate astea unui segment diferit de elevi: cei cu cerinţe educative speciale şi cu dizabilităţi. Particularităţile lor (memoria de scurtă durată, comportament apatic sau exploziv, tulburări de limbaj, dificultăţi de relaţionare, de înţelegere a semnalelor sociale, etc.) fac ca procesul de învăţare să fie diferit faţă de copii care nu au deficienţe.

Câte ore lucrează pe săptămână  şi în ce interval orar ?

Profesorul de PPS are clasa lui la care este diriginte. El predă cele mai multe discipline acelei clase. Îi însoţeşte pe copii din clasa pregătitoare până în clasa a VIII a (dacă elevii au deficienţe moderate) sau până în clasa a X a (dacă e vorba de deficienţe severe, profunde sau asociate). Are 16 ore pe săptămână şi predă, de exemplu pentru clasele cu deficienţe severe, Abilităţi de comunicare şi limbaj, Abilităţi socioemoţionale, Explorarea mediului înconjurător, Educaţie plastică, Muzică, ritm şi mişcare. Clasa mai are ore de Religie şi Educaţie fizică unde sunt profesori dedicaţi pentru asta. Intervalul orar în care profesorul PPS îşi  predă disciplinele este : 8.00-12-00 (estimativ).

Ce  responsabilităţi are ?

Predarea în sine este un rezultat al unui întreg proces de cunoaştere a elevului. După o perioadă de 2 săptămâni (până în octombrie) în care proful interacţionează cu elevii, îi observă, analizează, face legături între informaţiile despre ei şi modul lor de interacţiune (evaluare iniţială), pe baza unei programe specifice clasei şi tipului de deficienţă se face o planificare. Mai exact din programa care are teme generale şi sugestii de activităţi, exerciţii şi jocuri create pentru un segment de elevi proful extrage doar ce se potriveşte elevilor lui astfel încât la finalul anului să îşi atingă obiectivele. Aşadar, el creează o planificare anuală şi semestrială cu obiectivele pe care le are pentru clasa lui, temele despre care va vorbi la clasă  şi activităţile.  Planificarea şi celelalte documente sunt generale şi sunt mai mult repere de ghidare. Oricând la nivelul clasei pot apărea modificări: copiii merg într-un ritm mai lent decât s-a crezut, sau mai rapid sau profului îi vin în minte noi idei de activităţi. Totul e posibil!

Programe şcolarele pentru învăţământ special (inclusiv programele pe care le foloseşte profesorul educator) actualizate în 2021 pentru fiecare categorie de deficienţe le găsiţi aici.

Documentele profului de PPS :

• planificare anuală şi semestrială
• P.I.P.-uri: planuri individualizate fiecărui elev care are nevoie de un program separat. De multe ori colectivul unei clase nu este omogen şi nu îi poţi încadra pe toţi în aceeaşi planificare. Pentru copiii care au traseu diferit se fac P.I.P-uri (Plan de Intervenţie Personalizat)
•  doar în primii 2 ani de activitate didactică proful îşi face proiecte didactice pentru fiecare lecţie.
• fişe psihopedagogice cu date despre elev (personale, şcolare, privind evoluţia sau regresul) atunci când e nevoie
• la finalul anului şcolar sunt diferite rapoarte şi procese verbale despre progresul sau regresul elevilor
• catalogul clasei (notarea elevilor cu calificative, pentru clasele cu deficienţe severe, sau note, pentru clasele cu deficienţe moderate)
• condica cu prezenţa. Un caiet mare, mare şi gros în care toţi profesorii se semnează zilnic, dovadă că şi-au făcut orele.

După 13 ani de învăţământ cred că e necesară planificarea anuală pentru trasarea generală a obiectivelor astfel încât să pot să îmi răspund la întrebarea : unde vreau să ajung anul acesta cu elevii mei ? Proiectele didactice dacă eşti la început  te ajută să îţi schematizezi gândirea şi să îţi faci o disciplină în a gândi unde, cum, când. Dar cred că 2 ani e cam mult. Pentru documentele de final de an în care scriem despre progresul elevilor mie mi-ar fi plăcut să pot alege eu formatul şi stilul de scris. Astfel încât mă trezeam la final de an că scriam un raport pentru şcoală în formatul impus, rece şi formal, şi unul cum îmi doream eu, personalizând şi scriind cu drag pentru ce a fost şi ce am reuşit să facem împreună un an întreg.  Restul e MACuLaTURĂ şi pierdere de energie. Sper că se reciclează acolo unde s-or aduna.

Ce instrumente, mijloace, materiale  folosesc?

Întrucât manuale pentru învăţământul special nu s-au mai editat de mult folosesc ceea ce creez. De aici a apărut secţiunea de pe site cu resursele didactice pentru copiii cu dizabilităţi. Sunt peste 600 de resurse în prezent pentru fiecare disciplină şi tip de deficienţă. Între timp am descoperit şi cere un manual, un colţ foarte fain în care poţi găsi cărţi şi materiale pentru copiii cu CES..

Care sunt challenge-urile ? 

1. Cum să îmi păstrez energia bună? Cu ea pot apoi trece munţii.
2. Cum să fac să îmi prioritizez obiectivele căci de multe ori mi-am dat seama că obiectivele din planificări sunt greşite. Nu pot învăţa elevul să citească când el are carenţe emoţionale. Nimeni, niciodată nu învaţă să scrie şi să socotească când nu are iubire, un mediu sigur sau este mereu tensionat. În timp am învăţat că astea trebuie să fie primele mele obiective: cele emoţionale şi de relaţionare. Apoi vin restul.
3. Cum să fiu una pentru toţi? De regulă clasele nu sunt omogene, elevii sunt foarte diferiţi şi au nevoi diametral opuse : unii au nevoie de linişte, alţii de mişcare, unii de spaţiu alţii de apropiere. E o provocare permanentă a cărei soluţie este timpul şi răbdarea.
4. Să  caut oameni în jur care gândesc ca mine şi cu care pot vorbi atunci când nu mai pot. Când îmi vine să fug şi să nu mă mai întorc ! Ca apoi să o iau de la capăt.

În afara acestui tip de post ai încercat şi altceva (profesor itinerant, profesor educator, etc.) ?

În care rol te-ai simţit mai bine ?

Au fost ani în care am avut catedră de TTL şi de profesor educator şi ore de psihodiagnoză (profesor psihopedagog). Mă regăsesc cel mai mult în postul de psihopedagogie specială pentru că mi-a oferit din abundenţă mediul în care am putut să creez cele mai profunde legături cu elevii. Am simţit puterea lui A FI ÎMPREUNĂ ! Abia aşa am descoperit cât de mult şi profund influenţează procesul de învăţare  legătură afectivă cu elevul. Catedra de logopedie sau psihodiagnoză îţi dă posibilitatea de a lucra cu mai mulţi copii însă îi vezi mai rar.

Mi-a mai plăcut foarte mult postul de profesor educator căci îmi dădea posibilitatea de a face terapie ocupaţională, un mega rezervor de schimbare cu care am rezonat mult şi am văzut ce efecte aveau asupra copiilor.

Ce ţi-ai dori  să poţi face mai mult în calitate de profesor psihopedagogie specială  şi simţi că nu poţi ?

Simt că am făcut tot ce mi-a venit în minte şi am atins multe zone de dezvoltare ale copiilor Dar pentru asta am încălcat reguli, am folosit din timpul meu personal, am cunoscut elevii în mediul lor de acasă, am trecut de orice scria în programe şi planificări, am avut un director care credea în mine şi colegi şi părinţi care au dorit să se alăture crezând în aceleaşi obiective.

În mod clar postul de profesor psihopedagogie specială nu te va plictisi niciodată dacă asta e ceea ce ţi-ai dorit să faci.

Aniela Burlacu, profesor psihopedagogie specială

Şcoala Gimnazială Specială nr.10, Bucureşti