Întâlnirile cu părinții de la finalul atelierelor și ochelarii care văd lucrurile bune

            Părintele are întrebări. Eu am observații ale comportamentului copilului. Hai să ne înâlnim !

Partea finală a atelierului este întâlnirea cu părinții. O ultimă întâlnire în care vin doar ei și discutăm pe baza feedback-ului de la ateliere : pe de o parte despre cum s-au derulat activitățile, cum au interacționat copiii și pe de altă parte despre cum sunt ei acasă.

Care este diferența între discuțiile care sunt cu fiecare părinte după ateliere și aceasta finală ?

1. Suntem mai mulți care avem puncte comune : creșterea frumoasă a copiilor nostri, momente în care lucrurile nu sunt cum am vrea noi să fie și dorința de a găsi soluții.

Altfel spus, căutarea comună !….și purtarea ochelarilor potriviți.

2. Învățăm unii de la alții.

Întâlnirea cu părinții devine un adevărat grup de discuții căci fiecare părinte se întreabă cum să facă mai departe, spune unde are nevoie de ajutor sau cere confirmări la anumite comportamente. Un grup în care părinții află nu doar cum au fost atelierele. Fiecare învață sau este atent la experiența altor părinți: unii au trecut prin aceeași situație și au depășit-o (căci copilul lor e mai mare cu doi ani), alții se confruntă cu aceleași emoții și neliniști. Nu este doar despre un feedback clar și utilizabil ci este vorba și despre ascultare și înțelegere.

Fiecare trece prin rolul de a da și de a primi. Părinții își oferă sprijin, reasigurări, înțelegere și împărtășesc probleme similare unul cu altul. Ne concentrăm în discuții pe ce are copilul bun acum, pozitiv și cum facem să menținem asta, cum îl ajutăm  mai departe să păstreze toate lucrurile frumoase pe care le are.

Și eu primesc de la părinți lucruri frumoase : povestiri despre starea copilului după ce a plecat de la atelier sau cum vorbește despre lucrurile pe care le-a creat.

Întâlnirea cu părinții ședință sau grup de discuții ? Aproape toți copiii, indiferent de vârstă, au fost interesați și întrebători referitor la această întâlnire. I-am asigurat că e un loc în care părinții vor afla aceleași povești pe care le-au auzit și ei, copiii, și vor încerca să afle lucruri pe care nu le cunosc. Parcă mi-e și teamă să mă gândesc la întâlnirile cu părinții ca și cum ar fi ședințe.

În cele din urmă la această întâlnire părintele află că poate amplifica ce a descoperit copilul și că uneori, în creșterea copiilor, avem nevoie să mai schimbăm ochelarii, filtrul din care privim și analizăm.