Creează împreună cu elevii un joc 3D

A fost o perioadă scurtă în care nu am mai intrat cu elevii în atelierul de lumânări şi mi-am dat seama că nu am mai stimulat aşa mult motricitatea copiilor.  De aceea am creat  nişte machete pentru a construi împreună cu ei un joc. Am vrut să fie o activitate interesantă care să împlinească nevoia de a crea şi de a face ceva al tău cu mâinile tale. A ieşit un joc tridimensional: e crearea unei table de joc, o pădure prin care parcurgem un traseu cu pioni pentru a ajunge la casa bunicii.

Întreaga activitate (decupat elementele, lipit, asamblat, testat şi jucat) a durat mai mult de o oră. Am asamblat eu un joc acasă  şi le-am dus elevilor un model pentru a înţelege ce facem şi unde vrem să ajungem.

1. Au decupat mai întâi elementele 3D ale jocului: copacii, podul, casa bunicii, animalele pădurii. A fost nevoie de momente în care să se odihnească, îi mai dureau mâinile de la manevrat foarfecul dar nu se lăsau. Cei mai mulţi au avut nevoie de ajutor la decuparea zarului şi asamblarea lui. Unii m-au chemat să îi ajut să plieze podul acordeon. Restul elementelor au marginile rotunjite şi sunt uşor de decupat. Unii dintre ei au vrut să decupeze exact marginea copacilor şi e ok şi aşa.
2. Au lipit apoi elementele: mai întâi traseul de la start până la casa bunicii. Apoi au aşezat pădurea pe baza jocului. Aici a intervenit creativitatea lor şi i-am lăsat să facă cum şi-au dorit: să îşi aleagă copacii, să îi lipească în orice combinaţie vor, unde vor. Există o mare tentaţie a adultului de a spune copilului:

Ştii,  e mai frumos să faci aşa şi aşa. Se vede mai bine şi se potrivesc culorile.

Mie îmi place să îi las să decidă singuri şi apoi îi intreb de ce au ales să facă în modul ăsta şi aflu detalii despre ce e în mintea lor. Mă apropii de lumea lor şi ei simt libertatea pe care o au. Ştiţi cât de multe lucruri puteţi face cu un copil care se simte liber chiar dacă diagnosticul lui este de deficienţă mintală şi opoziţionism? De multe ori au plecat fericiţi acasă cu nişte lucruri care pentru ochii altora nu erau estetice ci mai mult aduceau cu un Picasso infantil şi neşlefuit.  Riscul a fost să audă de la alţi oameni pe care îi mai întâlneau în cale: Dar aşa te-am învăţat eu anul trecut la desen să faci? Le făceam copiilor cu ochiul şi plecam mai departe. Noi ştiam că în microsistemul clasei noastre suntem liberi şi facem lucruri faine. Ţelul meu a fost să îi ajut să se simtă înţeleşi şi bine cu ei.

3.La final am jucat jocul. Ne-am ales pionii şi a fost mega bucurie.

Găsiţi machetele jocului printabile în format PDF, gata de decupat, pe site: joc 3D

A fost mai mult decât un joc gata făcut scos dintr-o cutie. A fost creaţia lor. Harta şi regulile jocului sunt în mintea lor, au mers cu degetul pe fiecare element iar acum au gravat toate astea în ei. De aceea nu se mai supără când pierd, nu mai trişează şi nu se mai ceartă. Din start ei au câştigat ceva:

Au creat jocul! Ei sunt creatorii!