16 October, 2021

Drumul spre școală și drumul spre Lună

A început școala.

Fără flori. Iuhuuu! Al doilea an în care am spus cu voce tare că nu vreau flori. Nici bomboane, nici cafea, doar nimic. Le-am spus părinților să aibă în mâini mâna copilului lor.

Cu aceeași clasă dar mai spațioasă și mai liberă. Fără panouri pe pereți, fără cifre sau flori decupate, fără anotimpuri și zilele pământului. Parcă mi-e mai dragă așa liberă, simplă și primitoare. Am pus doar un planner în care voi nota cu elevii locurile unde vom merge, vom planifica împreună ce vrem să vedem, analiza și vizita, vom număra zilele până la evenimente și ieșiri.  Cifrele vor fi pe biletele de metrou, adunările și scăderile vor fi în funcție de banii din buzunar, de cât costa biletul de intrare de la muzeu sau săpunul și hârtia igienica care tocmai ni s-a terminat în clasă. Asta pentru că, uneori, la școala specială elevul ajunge la performanța de a face adunări și scăderi cu numere mari dar pisica nu are 4 picioare.  Energia lui a fost concentrată pe procesul matematic și nu pe conexiunea logică dintre realitate și numărul scris.

Scrierea va fi atunci când vom completa jurnalul ieșirilor noastre. Probabil vor ieși mai  multe ore pe săptămînă cât prevede programa școlară. Anotimpurile nu vor fi pe planșe ci le vom vedea fix din mijlocul parcului. Despre ploaie vom vorbi nu de la geam ci simțind-o în palmă. Iar ceea ce vor face cu mâinile lor  vor lua cu ei acasă căci sunt ale lor și nu ale pereților școlii.  Despre grădinărit vom vorbi grădinărind, despre meserii vom afla chiar de la cei pe care le fac. Iar despre a dărui și despre a simți ce se întâmplă cu oamenii și cu emoțiile care apar va fi când vom oferi în jurul nostru. Nu din cărți, nu din jetoane sau filme ci SIMȚIND!

A început școala și am văzut profesori pregătindu-se pentru un nou an școlar.  Dar am văzut puțin entuziasm. Unde ne sunt visele? Da, avem un sistem pe care nu ni l-am dorit. Dar cumva el a apărut. Dacă am ieși de pe orbita cu

din cauza sistemului nu pot sa…părinții nu înțeleg…elevii nu vor să…nu am cu ce să fac….

am vedea că lucrurile devin atât de simple, că e nevoie doar de o mică schimbare ca viața să aibă o altă culoare.

De ce uităm imensa puterea pe care o avem? Putem transforma și crește copii, putem aduce părinților noi repere firești și sănătoase.

Părinții și profesorii sunt primii care visează pentru copii!

Și eu am un vis, dincolo de clasa mea de elevi pe care îi văd zilnic, dincolo de atelierele de dezvoltare personală pentru copii pe care le fac cu Zuli. E dincolo de copii! Nu e un drum spre clasă de elevi și nici ca un drum spre Lună. E un drum spre profesorii care lucrează cu elevii. E un drum în care o lumânare aprinde o alta! Un drum în care vedem în oameni oglinzi ale propriului sine. Ce văd bun și frumos în tine, cel din fața mea, e și în mine! Altfel nu aș fi avut nici o șansă sa fi văzut! Un drum în care nu suntem singuri, în care o idee se îmbogățește vorbind cu cel de alături! Un drum al cărui capăt este iubirea de sine și dragul de a construi.

Când ne uităm pe cer noaptea  vedem imaginea stelelor de acum 25 de ani. Sunt fotonii si protonii care au avut nevoie de 25 de ani să ajungă pe Terra. Iar cum e o stea acum vom vedea abia peste 25 de ani.

Vedem stele care sunt la 1600 de ani lumină depărtare. O sondă spațială trimisă de pe Pământ spre Pluto are nevoie de 9 ani să ajungă la destinație. 9 ani în spațiu.

Vedeți cât de mici părem?

Vedem mereu aceeași parte a Lunii.

Am fi putând fi oricând ca planeta Mercur. Cu multe cratere și fără viață, cu un cer permanent negru și plin de stele. Dar Pământul are o atmosferă protectoare. Iar noi suntem sub ea. De aici a apărut viața și tot ce am construit noi: dintr-o întâmplare a Universului în procesul de creare.

Oare cât de efemeri suntem?

Puterea noastră însă e de a ne transforma: pe noi înșine și pe cei din jur. Nici o altă ființă din Universul știut de noi nu mai poate face asta! Suntem civilizația care a crescut din nimic și care are puterea să se ridice singură sau să se nimicească singură.

Ce ne dorim?

Interesant este că dorințele ne sunt întotdeauna îndeplinite. Ce știm prea puțin este că NOI ni le îndeplinim singuri!

 A început școala. Să ne bucurăm!

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

0
    0
    Cos
    Cosul tau este golinapoi la magazin