În  al doilea an de voluntariat puteam să renunț la ei

Eram în clasa a IX a și era pentru a mia oară când auzisem de voluntariat. Ce-i drept îmi doream să fac parte dintr-un asemenea  program încă din clasa a VIII. 

Dar în ce context?

Voiam să particip la câteva camping-uri ținute vara numai că nu aveam vârsta necesară. Personalul ocupat cu organizarea cauta responsabili peste 16 ani, până la varsta de 18 ani voluntarii fiind primiti cu acordul părinților.

Am fost dezamăgită dar nu am încetat să caut un loc potrivit pentru mine.

Aflu de SNAC, desfășurat între Școala Specială 10 și Colegiul “Ion Neculce”. M-am înscris.

SNAC reprezintă “Strategia Nationala de Actiune Comunitara” și este un proiect din cadrul  liceelor, prin intermediul căruia sunt antrenați voluntari, copii cu nevoi speciale și sunt organizate activități dedicate lor.

Aşa e! Şcoala Nr.10 cuprinde elevi cu nevoi speciale.

Contează mult din ce perspectivă privești lucrurile!

Dacă la început credeam că mă duc acolo să fac o fapta bună, copiii având nevoie de noi, voluntarii, acum îmi dau seama ca nu e doar atat.

Am creat legături atât de strânse încât am vorbit și lucruri personale! Mi-au spus ce alte probleme aveau. Am încercat să îi sfătuiesc iar împreună am devenit mai puternici…spiritual!

Nu mi-am făcut griji ca ar putea fi altfel. Au fost și mici neînțelegeri dar pe fondul unor personalități mai încăpățânate. 

Am împărțit: micul dejun, amintirile, am râs, am glumit și am descoperit că fiecare are un dar.

Ce am câștigat?

Copiii  mi-au transmis multă energie și forța interioară!

Sunt interactivi, sociabili și atrași de cunoaștere. Alături de ei mi-am dezvoltat skill-urile lipsă. Brusc, nu mi-a mai fost teamă să mă împrietenesc cu persoane noi, să spun ce consider și să-mi expun adevăratul comportament. Am câștigat curaj! Pentru mine e un progres. Le-am câștigat copiilor increderea-n mine și am realizat lucruri frumoase în echipă. Împreună putem mai bine!

În  al doilea an de voluntariat puteam să renunț la ei și să încep o altă colaborare.

Nu am facut-o! NU din milă.

În opinia mea, suntem egali, ba chiar sunt mai speciali decat mulți dintre noi!

În mai anul trecut, am simțit ca nu pot sa mă despart de ei și nici sa mă dezlipesc de instituția în care ne-am cunoscut. Împreună am desenat, ne-am jucat, am cântat în prag de sărbători, am învațat si am luat parte la serbări sau târguri cu scop caritabil. Eu frecventam clasa a III a. M-am simțit bine în preajma acestui colectiv!

Vă încurajez și pe voi să adoptați un caracter prosocial! Este benefic vouă și viitorului vostru!

Un capitol minunat din propria-mi viata!

Patulea Cătălina-Gabriela, elevă a Colegiului Național “Ion Neculce”, clasa a X a C