Focus pe Educația Specială. Unde visezi să ajungi?

În 2019 la titularizarea în învățământul preuniversitar, specializarea psihopedagogie specială (poarta de intrare în școlile speciale românești) din municipiul București, participau 55 de candidați. Dintre aceștia, 21 au luat note sub 5. Așadar 34 potențiali noi profesori în domeniul educației speciale  doar în București.

Alte date din câteva județe (conform titularizare.edu.ro):

Oare ce îi determină pe acești 34 de oameni să devină profesori în învățământul special? Ce îi face să își dorească să lucreze cu elevi care au alt potențial intelectual, care pot avea comportament dificil, care funcționează cu totul altfel decât mecanismele pe care deja le știm?

De ce să alegi un domeniu care te scoate din obișnuitul cunoscut?

Știm că noii profesori, în cea mai mare parte tineri, sunt veniți de pe băncile facultății, bănci pline de teorie,mai nouă, mai veche.

Mulți vin cu entuziasm, cu așteptări, cu imagini dobândite de-a lungul vieții (poate imaginea profesorului cu brațele pline de flori, poate imaginea profesorului respectat și ascultat sau poate a celui care are mereu soluțiile în buzunar).

Care este realitatea?

Cum ar putea un student, care se pregătește pentru a fi un profesor copiilor cu deficiențe, să aibă repere corecte despre ce va urma?

Pentru asta am deschis seria de articole Focus pe Educația Specială. Am plecat de la trăirile liceenilor voluntari care au venit și lucrează de 2 ani cu elevii Școlii Gimnaziale Speciale nr. 10  București și de la  așteptările studenților care urmează a lucra cu elevii cu dizabilități. Vom continua apoi, în fiecare joi, cu experiențele celor care deja profesează în domeniu.

Cum a fost primul an?

Cu ce gânduri au venit în sistemul de învățământ?

Peste ce realitate au dat?

Ce a urmat după acel an? Ce descoperiri au făcut?

Experiențe frumoase, unele triste, altele dezamăgitoare. În final ele răspund unui gând comun:

De ce să fiu profesor copiilor cu dizabilități?