Experiența târgurilor în școli. Ce este dincolo de bani?

Sunt doi ani de când am început să facem bazaruri în școală. Pe atunci credeam că e un mod de a strânge fonduri. Am aflat că, de fapt, e mai mult decât atât.

Totul a pornit de la un elev care mi-a luat bani din geantă. Atunci când mi-am dat seama am discutat cu el și l-am întrebat ce vrea sa facă cu banii.

-Vreau să îmi cumpăr suc, chipsuri, gumă.

-Ok, hai sa vedem cum poți face asta dar cu banii tăi.

-Eu nu am bani.

-Știu, dar vei avea.

Așa s-a creat ideea primului bazar din școala noastră. Am făcut cu elevii diferite obiecte. Pe vremea aceea coseam. L-am organizat în curtea școlii, de 1 iunie și am invitat părinții. Bănuții din donații i-am împărțit elevilor. Ironia a făcut ca elevul de la care a pornit totul să nu fie  prezent în acea zi la școală. Fugise din centrul de plasament unde locuia. Dar mulți alți elevi au primit același mesaj:

ceea ce noi creăm valorează mai mult decât ce primim sau luăm de la ceilalți.

Apoi a urmat un al doilea bazar, tot în curtea școlii, tot cu părinți invitați. Între timp, am descoperit arta împâslirii. Știam că de data asta  vor fi mai mulți bani. Ceva din mine îmi spunea că nu este ok ca elevii sa primească atât de mult. Mi-a fost teamă să nu fie copleșitor pentru ei. Le-am spus că de data aceasta o parte din bani va fi a lor și o parte o vom folosi pentru a înlocui materialele deja folosite.

Succesul unui bazar depinde de claritatea obiectivelor

Ce nu știam atunci, deși simțisem, e ca nu am avut claritate. Elevii nu au știut cât anume vor câștiga. Unii nu au avut nevoie să știe, au lucrat cu plăcere iar pentru ei totul a fost bine. Însa alții au lucrat exclusiv pentru bani (de exemplu cei care sunt în centre de plasament și care au această nevoie neacoperită de ceva doar al meu, ceva care mă face puternic si liber.) Asta m-a costat mult, pe mine si pe cei care lucrează cu acești copii. O criză mare și imposibil de gestionat.

Acum știu că e nevoie de această claritate pentru toți. Dacă aș face mâine un bazar le-aș spune elevilor că din prețul unui produs x sumă este pentru ei și pentru talentul lor de a crea iar restul este pentru a înlocui materialele folosite. 

Cu banii donațiilor de la acel bazar am creat un atelier de împâslire pentru toata școala : 14 kg de lână și 180 de ace de împâslit.

În paralel, Cercetasii României, centrul Local Bucureștii Noi, au realizat un bazar al lor în urma căruia au cumparat pentru școala noastră 30 de kg de stearină, 80 de kg de parafină și coloranți pentru a învia un atelier mai vechi al școlii, nefolosit de ceva vreme: atelierul de lumânări. 

Apoi a mai fost un bazar în urma căruia am cumpărat noi matrițe pentru atelierul de lumânari și am putut asigura un abonament de o luna la sala de escalada pentru 20 dintre elevii școlii. Escalada a însemnat pentru elevi terapie, depășirea propriilor limite, exersarea abilitaților de planificare, mediu nou, oameni noi, muncă și efort fizic.

Următorul bazar am ales să îl facem într-un loc public: la librăria Humanitas de la Cișmigiu. A fost cel mai complex bazar de până acum:

Structurat

Cu vizibilitate maximă 

Cu un super scop

Structurat pentru că am depășit organizarea de până acum. Responsabilitațile de până  atunci erau:

• casierul–  pentru el aveam obiectivul de dezvoltare a abilitătilor matematice
• responsabil de relațiile cu oamenii-pentru el aveam obiectivul de dezvoltare a abilitătilor de a vorbi si interacționa
•  responsabilul cu decorul și aranjatul meselor- abilitatea de a face ordine, curățenie, de a structura spațiul
• responsabilul cu strânsul meselor la final
• responsabilul cu împachetarea obiectelor

S-a mai adăugat necesitatea de:

– a vorbi cu elevii despre ce va fi nou.

 Îmi amintesc că le-am spus că vom vorbi lumii despre ce știm noi să facem frumos, sa împâslim și să facem lumânări minunate iar  dacă ceilalți vor îi vom învăța si pe ei. Cei mai mulți copii aveau deja experiența de  a fi elev la o școala de masă, un elev diferit și neintegrat care are ca ultimă soluție școala specială. Aveau o experiență de sunt diferit, sunt la o altă școală decât alții. De aceea am văzut  necesară reintrarea în societate dar cu altă față: cei ce pot!

-de a vedea împreună cu ei locul bazarului.

Cu o săptămână înainte am fost împreună la librărie ca să vedem spațiul, locul unde va fi bazarul, am parcurs același drum cu metroul pentru ca ei să fie obișnuiți și astfel să reducem stresul unui mediu nou.

-de a face echipă cu oameni necunoscuți. 

Am colaborat cu cercetașii care au venit și ne-au ajutat să răspândim spiritul si să vorbim despre lumea noastră.

Cu vizibilitate maximă pentru că, dacă până acum ne adresam părinților care ne știau și cu care copiii erau obișnuiți, de data aceasta au venit la noi oameni necunoscuți cărora le-am spus povestea noastră. Aproape trei ore din sâmbăta aceea copii au interacționat cu foarte mulți oameni pe care nu îi știau. Ori pentru copilul cu deficiențe predictibilitatea și lucrurile știute sunt foarte importante. Ce e în afara cunoașterii lui îl scoate din zona de confort….uneori  și din zona de învațare.

Super scopul a fost ca din banii donați să putem accesa hipoterapia: terapia cu cai.

Am strâns la bazarul acela 1000 de euro. Cu o parte din bani am înlocuit materialele folosite din ateliere iar cealaltă parte este exclusiv pentru hipoterapie. Aici eram când a venit pandemia. În punctul în care căutam un hipoterapeut și căluții potriviți pentru asta.

După doi ani știu că bazarul nu este doar un mod de a strânge fonduri. Este o excelentă cale de a-i pune pe elevi în situații noi, în locuri noi, de a comunica cu oameni necunoscuți, de a-și face prieteni. Un motiv pentru a exersa ce deja au învățat (să calculeze, să scrie, să dialogheze). 

Bazarul este o activitate de preprofesionalizare dacă: 

Toate astea îi dezvolta copilului cu deficiențe atitudinea față de muncă și dorința de a face ceva.

La început târgurile îmi păreau solicitante, organizarea îmi părea dificilă și aveam multe emotii legate de ce va fi și cum. În timp, repetând experiența de multe ori, obiectivele s-au cristalizat, știam exact de ce facem lucrul ăsta, iar fiecare etapă a devenit clară:

Cele mai importante etape mi s-au parut cele ce au legătură cu elevii:

• discuția cu ei legată de ce urmează să facem, unde și mai ales cum
• analiza a ce a fost bine (ce ne-a ajutat să atingem obiectivul, progresele elevilor) și a ce a fost dificil, suprinzător sau greu de gestionat (cauze, factori).

Ele sunt importante pentru ca asigură valoarea educațională a bazarului și te ajută să vezi nivelul progreselor elevilor.

Bazarul e o construcție: are cărămizi, unelte de construcție, muncitori specializați cu diferite roluri și un șantier de lucru. La final, intri în casă, te așezi confortabil și te bucuri cu echipa ta de ce ați realizat.

De ce?

Pentru ca omul este un creator!